Cicã se îmbinã ideal cu cãpşunile aceastã plantã (mai puţin popularã în Moldova acum câteva decenii…) E bine! Asta înseamnã cã sezonul rubarbei se întinde bine merci pânã la începutul verii. Sã nu credeţi cã ne-a tentat cãpşuna din comerţ. Nu are niciun gust. E muuuult mai acrã decât rubarba, şi fãrã gust, pe de-asupra…
Cat nu am fi cãutat-o în memoria-ne gastronomicã, nu am gasit-o decât recent, acu’ câţiva ani, la Edinburgh. Cum vine februarie, cum o vezi peste tot. În tot felul de magazine şi în mai toate restaurantele. Şi este utilizatã în diverse feluri de mâncare de la cele mai sãrate pânã la cele mai dulci.
Noi am ales sã o punem în valoare într-un desert fãrã gluten, şi mai puţin caloricã decât « Pavlova ». Pe lângã faptul cã rubarba oferã mai multã culoare, ea aduce şi o notã profundã de pãmânt fertil, de primãvarã gata-gata sã rãbufneascã la exterior cu nenumãratelei plante fragede-frãgeduţe. Daca e primãvarã şi vrei sã obţii un desert dulce-acrişor, atunci rubarba picã bine.
Pentru o texturã mai finã, se rade coaja de pe stible, iar pentru un gust şi mai intens şi mai multã culoare, coaja e bine sã rãmânã intactã. Aveţi grijã sã vã spãlaţi bine pe mâini dupã ce aţi prelucrat rubarba şi i-aţi tãiat frunzele (sunt toxice).
Rubarba conţine un şir de minerale şi vitamine, de aceea e bine sã o consumãm. Este o sursã excelentã de vitamina C. Conţine şi fibre alimentare care ajutã la reglarea sistemului digestiv. Este şi o sursã importantã de Calciu. Este de asemenea bogatã în vitamina K care previne diabetul. Este şi o plantã antioxidantã.
Cei de la School of Life, în cartea lor de reţete de viaţã şi mâncare “Thinking and eating” considerã cã rubarba este simbolul aprecierii. Ei susţin cã rubarba este consideratã o plantã aparent plictisitoare şi fãrã niciun “vino’ncoa” la prima vedere. De asta e simbolul aprecierii. Poate fi depreciatã instantaneu dacã nu este gãtitã corect, devenind acrã, dezgustãtoare ca şi texturã şi urâtã. Sau… viceversa !
In reţeta noastrã vã vom împãrtãşi una dintre metodele de preparare a rubarbei – poşarea in sirop, astfel încât sã punem în valoare acest ingredient special, nutritiv şi care, desigur, poate fi şi este delicios.
Vã oferim, de aceastã datã, o reţetã fãrã gluten pentru aproximativ 4 porţii.
Ingrediente :
200 gr rubarbã
100 gr zahãr granulat sau tos
100 ml apã
100 ml suc de rodii
Un pumn de nuci macadamia sau fulgi de migdale
Un pumn de bobiţe de rodie
200 gr frişcã grasã (33%)
50 gr zahãr pudrã (sau mai mult dacã vã place crema mult mai îndulcitã)
O lingurita fara varf boabe de cardamon
Metoda de preparare :
1.Am adus la punct de fierbere frişca (cum vedem cã începe sã fiarbã o luãm de pe foc). Am aruncat în ea boabele de cardamon strivite bine. Am amestecat şi am lãsat compoziţia sã se rãceascã peste noapte (în frigider). În ziua în care am gãtit desertul, am strecurat-o printr-o pânzã finã.
Într-un bol am preparat o cremã Chantilly utilizând frişca infuzatã şi zahãrul pudrã. Pentru a balansa gustul, am adãugat un vârf de sare. Cu un tel am mixat ingredientele pânã la consistenţã cremoasã, şi am plasat crema în frigider pentru mai târziu.
2.Într-un vas pentru sosuri am amestecat zahãrul granulat, apa şi sucul de rodii, şi le-am gãtit la foc mediu pânã la consistenţã de sirop. Am lãsat siropul sã se rãceascã la temperatura camerei.
3.Întretimp, am curãţat rubarba de coajã cu ajutorul unui peeler (poate fi folosit şi un cuţitaş).
4. Cu un peeler am feliat rubarba de-a lungul, obţinând fâşii cât mai lungi, cu grosimea de 2-3 mm. Ne trebuiesc 3-4 fâşii per porţie.
5. Platingul : am compus desertul într-o farfurie adâncitã (a se vedea pozele). Cu ajutorul unei linguri am format un cerc de sirop de rodii. Am aşezat pe centru o lingurã generoasã de chantilly de cardamon. Apoi am poşat în siropul de rodii racit fâşiile de rubarbã (nu mai mult de 1-2 secunde), şi le-am aranjat haotic de-asupra cremei. Am cloturat prezentarea cu nişte jumãtãţi de nuci de macadamia, care sunt crocante şi cremoase în acelaşi timp. Am aruncat de-asupra şi câteva bobiţe de rodie, pentru efectul lor de caviar ca şi texturã. Şi « un dernier touché » – niste microfrunze de cimbru citronat (thymus citriodorus).
Bon appetit! ❤
The Wild Stump 